Glanda tiroidă este localizată în partea din faţă a gâtului, inferior de cartilajul tiroid („Mărul lui Adam”). Tiroida este una dintre cele mai mari şi importante glande ale organismului. Este alcătuită din doi lobi situați de fiecare parte a traheii, uniți printr-o punte mică de țesut numită istm. Tiroida este responsabila de secreția hormonilor tiroidieni: triiodotironina (T3) și tiroxina (T4), care reglează intensitatea metabolismului în întreg organismul uman. Un alt hormon produs de tiroidă este calcitonina, care participă la reglarea metabolismului calciului.

Ce este Cancerul Tiroidian?

O tumoare este o masă anormală de celule care cresc. Tumorile pot fi beninge sau maligne. Tumorile benigne apar atunci când celulele încep să se multiplice necontrolat, fără invazia ţesuturilor normale şi fără să se extindă. O tumoare malignă este denumită cancer atunci când aceste tumori au tendinţa de a invada ţesuturile şi se răspândesc atât local, cât şi la distanţă, în alte părţi ale corpului. Cancerele tiroidiene sunt neoplazii relativ rare, reprezentând mai puţin de 2% din totalitatea cancerelor umane.

 Factorii de risc pentru cancerele tiroidiene sunt:

• Iradierea terapeutică în zona capului și gâtului, mai ales la copii (timus, boala Hodgkin, acnee, amigdalită, anomalii tiroidiene), cu interval de latenţă de la 5 până la 20 de ani de la iradiere.
• Expunerea la radiaţii consecutiv unui accident nuclear (exploziile atomice de la Nagasaki şi Hiroshima, explozia de la Cernobîl)
• Istoricul personal de gușă. Studiile au arătat o preponderenţă a anumitor tipuri de cancer tiroidian în regiuni cu o incidenţă ridicată a guşei, care apare ca urmare a unei diete sărace în iod. Acest lucru este susţinut de scăderea incidenţei cancerului tiroidian la populaţia căreia i s-a administrat supliment de iod.
• Istoricul familial de boală tiroidiană. O predispoziţie genetică a fost asociată cu cancerul tiroidian medular, care este asociat cu neoplaziele endocrine multiple, sindrom de tip 2 (MEN)-asocierea simultană sau succesivă la acelaşi bolnav a unor leziuni tumorale a cel puţin două glande endocrine.
• Sexul feminin, rasa asiatică. Apariţia cancerului la femei este de trei ori mai frecventă decât la bărbaţi. În plus, un studiu realizat de către Societatea Americană de Cancer arată că două din trei cazuri de cancer se regăsesc la persoane cu vârste între 20 şi 55 de ani.

Tipuri de cancer tiroidian:

Cancerele tiroidiene sunt clasificate în 5 tipuri principale:

• Carcinoame diferenţiate - includ formele papilare (75-80%) şi foliculare (11%);
• Carcinoame cu celule Hurthle (3%) − variantă a carcinoamelor foliculare, considerate de unii autori ca entitate separată;
• Carcinoame medulare (5-10%) − derivate din celulele C parafoliculare - sintetizează calcitonina;
• Carcinoame anaplazice sau nediferenţiate (2-5%);
• Limfoame (5%);
• Carcinosarcoame.

Tipul celular reprezintă un determinat important în prognosticul cancerului tiroidian, dar managementul clinic ia în considerare 2 categorii: bine şi respectiv slab diferenţiat.

În funcţie de tipul histologic, cancerul tiroidian  prezintă evoluţii clinice foarte diferite: tumorile diferenţiate (papilare, foliculare) cresc lent şi sunt adesea vindecabile (rata de succes de tratament  se apropie de 100%), cele puţin diferenţiate (medulare, anaplazice) au evoluţie agresivă şi prognostic nefavorabil.

 Manifestări clinice

• Nodul tiroidian la examinarea de rutină;
• Tumefacţia asimptomatică a regiunii tiroidiene;
• Adenopatii cervicale cu sau fără prezenţa unui nodul tiroidian palpabil.
• Simptome de compresiune odată cu creşterea nodulilor în dimensiuni:

 − modificări ale vocii (comprimarea laringelui sau invazia nervului laringian recurent);

 − durere la nivelul gâtului sau disfagie (în cazurile avansate).

• Tumoare voluminoasă ce infiltrează pielea gâtului şi determină simptome respiratorii (cancer anaplazic);
• Tumoare dură, frecvent cu invazie vasculară (carcinom medular tiroidian).

Metode de diagnostic

• Prima etapa de diagnostic este testarea funcției tiroidiene – dozare hormonală de TSH (în anumite cazuri-de fT4 si fT3). Pentru evidențierea caracterului autoimun al unei patologii tiroidiene, trebuie dozați în sânge anticorpii anti-tireoperoxidaza (Anti-TPO) si anti-tireoglobulina(Anti-TG). Dacă diagnosticăm hipertiroidie sau tiroidită autoimună, șansele ca nodulul să fie benign sunt mai mari.
• Ecografia tiroidiană. Ecografia cervicală este cea mai bună metodă imagistică pentru detecția și caracterizarea nodulilor tiroidieni:
  • identifică noduli nepalpabili;
  • vizualizează şi caracterizează adenopatiile cervicale;
  • evaluează invazia structurilor vecine în cazul unui carcinom anaplastic;
  • ghidează puncția-biopsie cu ac fin;
  • utilă în urmărirea postoperatorie (boală reziduală, recidive, metastaze ganglionare).

Aspectul ecografic este sugestiv pentru malignitate dacă nodulul este hipoecogen, imprecis delimitat, prezintă microcalcificări şi circulație crescută în interior precum şi adenopatie satelită. Dimpotrivă, nodulul cel mai probabil benign este bine delimitat, are halou hipoecogen, circulaţie prezentă periferic sau este un chist pur. O adenopatie poate fi considerată suspectă dacă are >1cm, este hipoecogenă, fără centru hiperecogen, rotundă, cu microcalcificări/zone chistice, hipervascularizată.

• Standardul de aur al diagnosticului cancerului de tiroidă este citologia prin puncție cu ac subțire sub ghidaj ecografic. Este indicată în următoarele situaţii:

• orice nodul unic ≥ 1cm care se dovedeşte a nu fi hiperfuncţional;
• nodulii <1cm, dacă au aspect ecografic suspect;
• orice nodul dacă pacientul are istoric familial semnificativ sau expunere la radiaţii în antecedente.
• Dozarea calcitoninei prezintă o importanţă decisivă în carcinom medular tiroidian.
• Pentru screeningul familial, la ora actuală se recomandă analiza genetică pentru identificarea mutaţiei genomice a proto-oncogenei RET.

Metode de diagnostic suplimentare:

• Scintigrafia tiroidiană identifică nodulii tiroidieni hiperfuncţionali (hipercaptanţi) sau nefuncţionali (reci) faţă de restul ţesutului tiroidian. Capacitatea scintigrafiei de a deosebi nodulii benigni de cei maligni este redusă. Este adevărat că majoritatea nodulilor maligni sunt reci dar şi >80% dintre nodulii benigni sunt hipocaptanţi. Practic, doar 5-8% din nodulii reci sunt maligni.
• Tomografia computerizată/RMN nu stabilesc caracterul malign sau benign al unei leziuni tiroidiene. Sunt indicate pentru:
• stabilirea raporturilor unei guşi retrosternale cu organele mediastinale;
• evaluarea extensiei locale şi mediastinale a unui carcinom anaplastic;
• diagnosticul recurenţelor unui carcinom tratat sau al metastazelor.

În ceea ce priveşte adenopatiile: aceste explorări nu le deosebesc pe cele inflamatorii de cele metastatice.

• PET localizează ţesuturi hiperactive metabolic cum este ţesutul tumoral. Utilizeaza FDG (fluorodeoxiglucoza) care pătrunde în celulă, nu poate fi metabolizată şi emite pozitroni, permiţând localizarea tumorii cu o rezoluţie spaţială <5mm, dar fără să poată preciza exact caracterul ei benign sau malign . Identifică metastazele ganglionare cervicale şi mediastinale.

 Tratament

 Tratamentul cancerului tiroidian poate presupune o abordare ce combină chirurgia, iodul radioactiv şi radioterapia, în funcţie de stadiul şi tipul cancerului tiroidian.

• Interveţia chirurgicală reprezintă un rol central. De obicei, procedura folosită este tiroidectomie totală (cu îndepărtarea în întregime a tiroidei). Această procedură chirurgicală extinsă s-a dovedit a fi mai eficientă decât intervenţiile chirurgicale conservatoare, cum ar fi lobectomia (îndepărtarea unui lob al tiroidei). La pacienţii cu cancer tiroidian papilar, Stadiul I, pot reprezenta o excepţie de la această regulă; în cazul lor se poate efectua o lobectomie.
• Pacienţii care au suferit o tiroidectomie totală sau aproape totală probabil sunt oricum hipotiriodieni, necesitând administrarea de hormon tirodian suplimentar, indiferent de starea cancerului. Prin urmare, standardul de îngrijire este de a utiliza acest hormon tiroidian suplimentar pentru a menţine glanda tiroidiană (sau ce a mai rămas din glanda tiroidiană) inactivă printr-un sistem de feedback. Cu alte cuvinte, dacă organsimul detectează că este o cantitate suficientă de hormoni tiroidiani deja prezenţi (prin suplimentarea lui), nu va produce semnale ca să determine tiroida să producă. Acest lucru poate avea succes în menţinerea cancerelor tiroidiene reziduale latente.
• Tratamentul cu iod radiocativ (RAI) poate fi utilizat, postchirurgical pentru a distruge celulele canceroase care au rămas. Indicaţiile pentru RAI includ:
• tumoriile cu risc mare şi dimensiuni > 1,5 cm;
• invazia cancerului prin capsula tiroidiană sau în ţesuturile moi ale gâtului;
• extensie la ganglionii limfatici sau la distanţă;
• recidiva bolii (cancer tiroidian care a revenit).

 RAI poate fi o terapie foarte eficientă în multe cazuri, deşi există tumori tiroidiene care nu reacţioneză la iod, făcând RAI inutilă.

• Radioterapia reprezintă o altă terapie adjuvantă, în cazul în care pacientul prezintă risc mare de recurenţă după intervenţia chirurgicală. Factorii de risc includ:
• rezecţie incompletă;
• extindere în afara tiroidei la ţesuturile moi ale gâtului sau la ganglionii limfatici regionali;
• anumite subtipuri histologice de cancer tiroidian, şi alte cancere care nu reacţionează la RAI;
• De aemenea, este folosită în multe cazuri de cancer tiroidian anaplazic în încercarea de a opri aceată boală agresivă.
• Chimioterapia nu a fost folosită în terapiile clasice în tratarea cancerului tiroidian. Totuşi, citostaticele pot fi folosite în tratamentul metastazelor, cancerul tiroidian anaplazic sau boală care a evoluat în timpul RAI sau radioterapiei.

Cum poate fi prevenit cancerul tiroidian?

Orice persoană trebuie să consulte medicul endocrinolog, cu atât mai mult dacă ştie că are istoricul familial de cancer tiroidian sau a fost expusă la radiaţii la un moment dat. E mai bine să previi. Cu cât afli mai din timp, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari.